ProZ.com translation contests »
25th translation contest: "Alien first impressions" » English to Romanian » Entry #30646


Source text in English

Translation #30646

Imagine dining in a European capital where you do not know the local language. The waiter speaks little English, but by hook or by crook you manage to order something on the menu that you recognise, eat and pay for. Now picture instead that, after a hike goes wrong, you emerge, starving, in an Amazonian village. The people there have no idea what to make of you. You mime chewing sounds, which they mistake for your primitive tongue. When you raise your hands to signify surrender, they think you are launching an attack.

Communicating without a shared context is hard. For example, radioactive sites must be left undisturbed for tens of thousands of years; yet, given that the English of just 1,000 years ago is now unintelligible to most of its modern speakers, agencies have struggled to create warnings to accompany nuclear waste. Committees responsible for doing so have come up with everything from towering concrete spikes, to Edvard Munch’s “The Scream”, to plants genetically modified to turn an alarming blue. None is guaranteed to be future-proof.

Some of the same people who worked on these waste-site messages have also been part of an even bigger challenge: communicating with extraterrestrial life. This is the subject of “Extraterrestrial Languages”, a new book by Daniel Oberhaus, a journalist at Wired.

Nothing is known about how extraterrestrials might take in information. A pair of plaques sent in the early 1970s with Pioneer 10 and 11, two spacecraft, show nude human beings and a rough map to find Earth—rudimentary stuff, but even that assumes aliens can see. Since such craft have no more than an infinitesimal chance of being found, radio broadcasts from Earth, travelling at the speed of light, are more likely to make contact. But just as a terrestrial radio must be tuned to the right frequency, so must the interstellar kind. How would aliens happen upon the correct one? The Pioneer plaque gives a hint in the form of a basic diagram of a hydrogen atom, the magnetic polarity of which flips at regular intervals, with a frequency of 1,420MHz. Since hydrogen is the most abundant element in the universe, the hope is that this sketch might act as a sort of telephone number.
Imaginează-ți că iei cina într-o capitală europeană unde nu cunoști limba locală. Chelnerul vorbește un pic de engleză, dar, prin toate mijloacele posibile, reușești să comanzi ceva din meniu ce recunoști, mănânci și plătești. Acum, imaginează-ți în schimb că, după o drumeție care se termină prost, te trezești flămând într-un sat amazonian. Oamenii locului nu au nici cea mai vagă idee ce fel de creatură ești. Mimezi sunetele mestecatului pe care ei le interpretează greșit drept limba ta primitivă. Când ridici brațele să indici capitularea, ei cred că lansezi un atac.

Comunicarea fără un context comun este dificilă. Spre exemplu, terenurile radioactive trebuie lăsate netulburate zeci de mii de ani; și totuși, dat fiind că engleza de acum doar o mie de ani este astăzi neinteligibilă pentru cei mai mulți dintre vorbitorii moderni, agențiile s-au străduit să creeze avertismente care să însoțească deșeurile nucleare. Comitetele responsabile pentru acestea au inventat tot felul de lucruri, de la țepi impunători din beton la tabloul „Strigătul” al lui Edvard Munch până la plante modificate genetic ca să devină de un albastru alarmant. Niciuna nu are garanția viabilității în viitor.

O parte din oamenii care au lucrat la mesajele pentru deșeurile nucleare au făcut parte dintr-o provocare chiar mai mare: comunicarea cu extratereștrii. Acesta este subiectul abordat de „Extraterrestrial Languages” (Limbi extraterestre), o nouă carte de Daniel Oberhaus, jurnalist pentru Wired.

Nu se cunoaște nimic despre cum procesează extratereștrii informația. Două plăci trimise la începutul anilor 1970 cu navetele spațiale Pioneer 10 și 11 înfățișau două nuduri umane și o hartă aproximativă pentru a găsi Pământul - lucruri rudimentare, dar chiar și acestea se bazau pe ipoteza că extratereștrii văd. Cum aceste nave au doar șanse infime de a fi găsite, transmisiile radio dinspre Pământ, ce călătoresc cu viteza luminii, prezintă mai multe șanse de a stabili un contact. Dar așa cum un radio terestru trebuie setat pe frecvența potrivită, la fel trebuie să fie și cele interstelare. Cum ar putea extratereștrii să nimerească frecvența corectă? Placa de pe Pioneer oferă un indiciu sub forma unei diagrame elementare a unui atom de hidrogen, a cărui polaritate magnetică se răstoarnă la intervale regulate, cu o frecvență de 1420MHz. Cum hidrogenul este elementul cel mai abundent din univers, se speră ca această schiță să funcționeze ca un fel de număr de telefon.


Discuss this entry