Compararea textelor în diferite limbi implică, în mod inevitabil, o teorie a echivalenţei. S-ar putea afirma că echivalenţa este tema centrală dezbătută în teoria traducerii, întrucât a dat naştere mai multor controverse printre cercetători, prin simpla definiţie. În ultimii cincizeci de ani au fost elaborate diferite teorii în jurul conceptului de echivalenţă. O parte dintre cercetători analizează conceptul din perspectiva lingvisticii şi a sistemelor ei, alţii pun accent pe transferul semantic al mesajului din textul-sursă în textul-ţintă, considerând importantă apropierea celor două texte din punct de vedere funcţional. Cei mai mulţi cercetători mizează pe amestecul dintre cele două teorii.


Teoreticienii pot fi divizaţi în trei grupuri principale. În primul s-ar încadra cei care pledează pentru asemănarea din punct de vedere lingvistic a traducerii şi care se pare că uită că traducerea, prin sine, nu este numai un fapt lingvistic. Când un mesaj este transferat dintr-o limbă-sursă într-o limbă-ţintă, traducătorul intră în contact cu două culturi diferite în acelaşi timp. Acest aspect a fost însă luat în consideraţie de cel de-al doilea grup de teoreticieni, care percep echivalenţa în traducere prin ideea de transfer a unui mesaj dintr-o limbă în alta, prin păstrarea funcţiilor pragmatice şi semantice ale acestuia. Teoreticienii din cel de-al treilea grup se află cumva în mijloc şi susţin că termenul echivalenţă se foloseşte într-un mod convenţional pentru că majoritatea traducătorilor îl folosesc doar ca şi concept teoretic. [Leonardi, 2000]



Umberto Eco înţelege echivalenţa în traducere prin echivalenţa dintre sistemele limbilor, iar sistemele limbilor sunt constituite dintr-un plan al expresiei şi unul al conţinutului, care reprezintă totalitatea sensurilor ce pot fi exprimate într-o anumită limbă [Eco, 2003, pp. 53-54]. În acest sens traducerea unui text poate fi numită echivalentă cu originalul atunci când fondul şi forma ambelor texte se suprapun, subliniind că se poate vorbi despre faptul că este exclusă posibilitatea transformării lingvistice în traducere.



Roman Jakobson susţine că traducerea presupune existenţa a două mesaje echivalente (s.n. – L.V.) în două coduri diferite [Jakobson, 1959, p. 223] şi că, din punct de vedere gramatical, două limbi sunt diferite una de alta într-o măsură mai mare sau mai mică, dar acest lucru nu înseamnă că traducerea nu mai este posibilă. Cu alte cuvinte traducătorul se confruntă cu problema de a nu găsi un echivalent în traducere şi cu necesitatea de a exprima sensul printr-o altă formă, stabilind un alt tip de relaţie între semnificant şi semnificat. [Jakobson, 1959, pp. 233-234] Teoreticianul conştientizează faptul că deseori echivalenţa este imposibilă şi dă numeroase exemple în acest sens în baza limbilor engleză şi rusă. Traducătorul alege, în acest caz, un cuvânt sau o expresie care se potriveşte cel mai bine în textul-ţintă.


Echivalenţa este o noţiune arbitrară. Traducerea presupune, prin sine, transformare, iar lucrurile care trec printr-un proces transformaţional nu pot fi echivalente. Nu există sinonimie perfectă în interiorul aceleiaşi limbi, aşadar de ce ar trebui să surprindă pe cineva descoperirea că nu există o sinonimie între limbi? se întreabă Roger Bell [Bell, 2000, p.24]. În acest sens, Paul Ricœur numeşte traducerea imposibilă, iar pe traducători - schizofreni [Ricœur, 2005, pp. 80-81], Umberto Eco subliniază că două sisteme ale conţinutului sunt reciproc asimetrice, de aceea, teoretic, traducerea este imposibilă [Eco, 2003, p.56], iar Vanessa Leonardi vorbeşte despre un mit al echivalenţelor [Leonardi, 2000]. De aceea scopul traducerilor este, până la urmă, nu de a stabili relaţii de echivalenţă între textul în limba-sursă şi textul în limba-ţintă, ci de a reda cât mai adecvat conţinutul, mesajul textului original. [Condrea, 2006, p.81] Acest fapt se autojustifică, pentru că traducerile se fac într-un fel de continuitate asigurată de ponderea cererilor care demonstrează funcţionalitatea lor şi vorbesc despre un anumit grad de echivalenţă.


Echivalenţa se poate realiza parţial, la anumite nivele ale textului:


a) la nivel de morfem (prefixe, sufixe)


Afixele sunt purtătoare de sens şi, de cele mai multe ori, conferă cuvântului compus o anumită conotaţie. Derivarea cuvintelor în limba română şi greacă se efectuează în baza aceluiaşi model, cu diferenţa că limba greacă dispune de mult mai multe posibilităţi de derivare (mai ales datorită influenţelor din greaca veche). În acest sens, teoretic, unui afix din greacă trebuie să-i corespundă un afix în română. În unele cazuri coincidenţa este fericită (mai des în cazul sufixelor), având în vedere faptul că mulţi termeni latini, preluaţi în română, s-au format prin calchiere din greacă: συζυγικός (συν=cu, împreună, ζυγός=jug) – coniugalis (con=cu, iugalis=de jug) – conjugal. Este însă problematică traducerea din română în greacă a cuvintelor derivate cu prefixul re-, pentru că sensul repetării, reluării unei acţiuni este redat în greacă prin prefixul-adverb: ξανά; prin prefixele ανα- , prin compusul derivativ επάνω- , aşa încât prefixul românesc poate acţiona ca un prieten fals:


a reîncepe – ξαναρχίζω


a retipări – ανατυπώνω


a repatria – επαναπατρίζομαι.



Prefixul άλληλο- nu are echivalent la nivel de sufix în limba română, desemnând ceva care are loc în reciprocitate (αλληλοβοήθεια – ajutor reciproc, αλληλογραφώ – a coresponda, αλληλοεκτίμηση – stimă reciprocă, ş.a.).


Pare facilă traducerea derivatelor cu prefixul υπο- (υπ-, υφ-), care are semnificaţia de dedesubt, aşa încât unii termeni în română par a fi calcuri din greacă, fiind derivaţi în română cu prefixul purtător al aceleiaşi semnificaţii sub-:
υπόγειο – subsol;
υποβάλλω – a supune;
dar υποδιευθυντής – director adjunct. [Triandafylidis, 1996, pp. 69-71]



b) la nivel de cuvânt


Acest tip de echivalenţă pare uşor de realizat în cazul cuvintelor neologice (care încă nu şi-au construit un câmp lexical propriu şi au, de cele mai multe ori, sensuri denotative) şi în cazul cuvintelor internaţionale. Susan Bassnet contestă această aparenţă prin exemplul adjectivului democratic, care pare a avea acelaşi sens în mai multe limbi şi totuşi în următoarele sintagme cuvântul funcţionează diferit:
The American Democratic Party
The German Democratic Republic
The democratic wing of the British Conservative Party [Bassnet, 2002, 41-42].



c) la nivel de sintagmă


Problematică în acest sens se prezintă obţinerea echivalenţei în cadrul sintagmelor ce conţin prepoziţii. În limba engleză varietatea acestora este foarte mare şi alolingvii percep greu diferenţa dintre behind şi after, de exemplu, pentru care dicţionarele dau echivalentul după, dar primul se referă la substantive concrete şi al doilea – la abstracte. Sintagma to listen to the radio se traduce prin a asculta radioul, iar prepoziţia to este una care arată direcţia, de aceea, până a învăţa expresia pe de rost, elevii la engleză comit greşeala de a traduce fără prepoziţie. În limba engleză prepoziţiile ajută la formarea expresiilor într-un mod total diferit de limbile română, rusă şi greacă. De exemplu, a short while se traduce în română prin în scurt timp, în rusă prin недолго (ERD), deşi, din punct de vedere gramatical, expresia are următoarea construcţie, destul de complicată pentru inteligibilitatea unui străin:
a – articol nehotărât + short – adjectiv (scurt) + while – conjuncţie, ce introduce propoziţiile subordonate temporale (când, pe când, în timp ce).



La studenţii de la limba greacă se observă dificultatea în exprimarea verbului σκέφτομαι = a gândi, care în limba română este intranzitiv, iar în greacă tranzitiv, de aceea ei folosesc aproape întotdeauna prepoziţia σε = la după verbul respectiv. Vorbitorii nativi de rusă asimilează foarte greu reluarea formei neaccentuate a pronumelui personal în acuzativ, de aceea auzim expresii de tipul: el a fotografiat pe tine, în loc de el te-a fotografiat pe tine, pentru că ei traduc calchiat sintagma din rusă – он тебя сфотографировал. În limba română lanţul de genitive este o gravă greşeală de stil, pe când în greacă utilizarea genitivelor în lanţ nu constituie o problemă şi chiar dezvoltă numeroase posibilităţi de exprimare. De aceea traducerea expresiilor de acest tip din greacă în română este problematică:


Ex. …επιχειρήσεις επιφορτισμένες με την διαχείριση υπηρεσιών γενικού οικονομικού συμφέροντος… [EE, 2005/C 297/04, p. 4]
...instituţiile însărcinate cu prestarea serviciilor de interes economic general şi nu ...instituţiile însărcinate cu prestarea serviciilor interesului economic general aşa cum ar sugera sintagma în greacă.



Ex. Η συνθήκη ίδρυσης της Ευρωπαϊκής Οικονομικής Κοινότητας se va traduce în română prin Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene şi nu Tratatul instituirii Comunităţii Economice Europene.




Ca şi în exemplul analizat, foarte mulţi dintre termenii englezeşti fără prepoziţie se traduc în limba română prin termeni compuşi cu prepoziţia de: transfer agreement – acord de transfer, debit advice – aviz de debit, advertising department – serviciu de reclamă [Gavriliuc, 2003, pp. 269-270].




În baza celor spuse mai sus, pot fi stabilite câteva cadre ale echivalenţei:


a) cadrul semantic (textul-ţintă trebuie să transmită acelaşi mesaj ca şi textul-sursă; atunci când traducerea pare imposibilă, traducătorul recurge la explicarea termenului sau atribuie diferiţi determinanţi semelor comune);



De exemplu, la traducerea în engleză a Mioriţei (trad. de William D. Snotgrass ) cuvintele little şi small (mic) apar de nenumărate ori pentru a desemna caracterul mic al lucrurilor. În limba engleză nu există diminutive, de aceea traducătorul este impus de situaţie să traducă mustăcioară prin small moustache, ochişori prin little eyes etc. Articolul 37 din Constituţia Republicii Moldova (varianta în rusă) prevede: Каждый человек имеет право на экологически безопасную для жизни и здоровья окружающую среду, а также на безопасные продукты питания и предметы быта. În română acelaşi articol este formulat prin: Fiecare om are dreptul la un mediu înconjurător neprimejdios din punct de vedere ecologic pentru viaţă şi sănătate, precum şi la produse alimentare şi obiecte de uz casnic inofensive. Adverbe monomembre de tipul экологически există şi în greacă: Με το νέο της όνομα, που ακούγεται αυθεντικά γαλλικό… [Βαζάκα, 2006, p. 64], în traducere: Cu noul său nume, care sună autentic francez... Din câte se poate observa, şi în română este posibilă utilizarea adverbelor de acest tip, ca în exemplul: produse modificate genetic, numai că apariţia lor depinde de context.



d) cadrul stilistic (textul-ţintă trebuie să aibă caracteristicile aceluiaşi stil funcţional ca şi textul-sursă);



e) cadrul formal (textul-ţintă trebuie să „arate” aproape la fel cu textul-sursă; de foarte multe ori traducătorii de poezie preferă să păstreze forma textului (piciorul de vers, ritmul, tipul rimei), ceea ce, de obicei, este în defavoarea mesajului. Echivalenţa formală este însă obligatorie pentru textele oficiale [Duca, Şveţ, 2003, pp. 267-268] ).



Pentru că nu se poate vorbi despre o relaţie de sinonimie între limbi, traducătorul, în încercarea de a găsi un termen echivalent, va căuta nu atât termenul, cât semele comune, datorită cărora cuvintele se încadrează în aceleaşi câmpuri semantice [Condrea, 2006, p. 56]. În astfel de cazuri, echivalenţa este de tip intersemiotic şi este determinată de faptul că nu există semnificant fără semnificat [Jakobson, 1959, p. 232]. Problemele de echivalenţă în traducere decurg, aşadar, din dificultatea de a găsi un termen, sintagmă, context care să exprime acelaşi/aproape acelaşi mesaj în limba-ţintă.


Surse bibliografice:


BASSNET, S. Translation Studies. Ediţia a III-a. – New York: Routledge, 2002



BELL, R. T. Teoria şi practica traducerii / Traducere de Cătălina Gazi. – Iaşi: Polirom, 2000, 387 p.



CONDREA, I. Traducerea din perspectivă semiotică. – Chişinău: Cartdidact, 2006, 266 p.



DUCA, S., ŞVEŢ, C. The Translator and His Task // Rezumatul comunicărilor de la Conferinţa corpului didactico-ştiinţific "Bilanţul activităţii ştiinţifice a USM în anii 2000-2002", 30 septembrie-6 octombrie 2003, seria "Ştiinţe filologice". – Chişinău: CE USM, 2003, pp. 267-268



ECO, U. Εμπειρίες μετάφρασης. Λέγοντας σχεδόν το ίδιο / Traducere de Efi Kallifatidi. – Atena: Ελληνικά Γράμματα, 2003, 511 p.



GAVRILIUC, N. Specificul traducerii colocaţiei terminologice economice de origine engleză în limba română // Rezumatul comunicărilor de la Conferinţa corpului didactico-ştiinţific "Bilanţul activităţii ştiinţifice a USM în anii 2000-2002", 30 septembrie-6 octombrie 2003, seria "Ştiinţe filologice". – Chişinău: CE USM, 2003, pp. 269-270



JAKOBSON, R. On Linguistic Aspects of Translation // On Translation, Cambridge, MA: Harvard University Press, 1959



LEONARDI, V. Equivalence in Translation: Between Myth and Reality// Translation Journal and the Author, 2000



RICOEUR, P. Despre traducere / Traducere şi studiu introductiv de Jeanrenaud Magda. - Iaşi: Polirom, 2005, 163 p.



TRIANDAFYLIDIS, M. A. Mică gramatică a limbii neogreceşti / Traducere de Rados Andreas şi Rados Leonidas. – Salonic: Αριστοτέλειο Πανεπιστήμιο Θεσσαλονίκης, 1996



МАМУЛЯН, А. С., КАШКИН, С. Ю. Англо-русский полный юридический словарь. Первое издание. - Москва: Советникъ, 1993, 389с.